ANATOMIE/EMBRIOLOGIE CURS 13 ANEXELE EMBRIONARE SI FETALE

CURS 13: ANEXELE EMBRIO-FETALE

I.Anexele embrionare
1. Amnios
2. Vezicula vitelina
3. Alantoida
4. Placenta primitiva
II.Anexele fetale
1. Placenta definitiva
2. Cordonul ombilical
I.1.
Amniosul – apare in S2 si reprezinta un nivel de organizare in dezvoltarea mamiferelor. Este un complex de structuri care realizeaza spatiul de dezvotare a embrionului si a fatului. Intre celulele epiblastului se formeaza cavitatea amniotica.
Contribuie la dezv structurilor axiale ale fetei dorsale in conditiile mentinerii unei presiuni normale. Dezvoltarea dorsala a embrionului este indusa de sporirea paralela suficienta si eficienta a spatiului amniotic a presiunii lichidului amniotic. Previne inchiderea precoce a vezicululei ombilicale pt a-i da continut si posibilitatea de a forma intestinul mijlociu, prin patrunderea in canalul neuroenteric. Prin gura(stoma) primitiva, lichidul amniotic patrunde in cavitatile nou formate si asigura dezvotarea lor tubulara, constiuind mulajul dezvoltarii parietale.
In acelasi timp cu disparitia membranei orofaringiene dispare si membrana cloacala. Cloaca primitiva are 2 segmete: anterior- urogenital si posterior – anala. Este plina de lichid amiotic care favorizeaza cresterea sinusului urogenital. Sinusul urogenital const. axul central in jurul caruia evolueaza eminenta caudala.
Incepand cu L5 se poate realiza amniocenteza.(punctia sacului amniotic)
CORELATII CLINICE:
Polihdramnios. 1. obstacol mecanic :atrezii esofagiene sau duodendale, hernii diagfragmatice congenitale.
alterarea controlului nervos al deglutitiei, anencefalie
obstacol al circulatiei placentare sau torsiune a cordonului ombilical
Oligohidramnios. 1. ruptura amniotica cu exturzia lichidiana
agenezie renala bilaterala
Patologia peretelui amniotic.Amputatii congenitale ale repliurilor pretelui amniotic(bride amniotice)
I.2. Vezicula vitelina
Cele 3 etape de dezvoltare ale veziculei sunt:
-formarea veziculei viteline primitive(Z8-Z12)
- formarea veziculei viteline secundare (4 zile mai tarziu)
-formarea canalului vitelin
In S2 plafonul veziculei vitelin devine perete dorsal al tubului digestiv.
Doua saptamani mai tarziu, prin plicaturarea embrionului, tubul digestiv devine o entitate individualizata in raport cu vezicula vitelina cu care comunica insa, prin canalul vitelin.
In final cele 2 formatiuni vor fi separate si canalul vitelin ajunge sa fie inclus in cordonul ombilical.
Rolurile veziculei viteline:
Functiile sunt importante doar la vertebratele non-placentare, unde contine vitelus, ce asigura rezerva nutritiva. La om nu indeplineste acest rol nutritiv.
CORELATII CLINICE
Diverticul MECKEL
- poate persista canalul vitelin, ce determina o situatie care este considerata o malformatie congenitala(Diverticul Meckel).
Alantoida
-este un organ pe seama caruia se dezvolta placenta si persista pe toata durata vietii embrionare.
-la om este un diverticul endodermic care apare la extremitatea caudala a embrionului, inaintea membranei cloacale, la marginea caudala a veziculei ombilicare si evolueaza in pediculul de fixatie
-un inductor pentru aparatul urogenital si pentru dezvoltarea structurilor eminentei caudale
-va deveni vezica urinara cu exceptia trigonului vezical(vezica mezodermica) ce ia nastere din ductul paramezonefric
Roluri:
-la om alantoida este sistem de ghidaj pentru dezvoltarea vaselor ombilicale, si formeaza vezica urinara cu exceptia peretelui posterior.
Placenta
-la om perioada de sarcina dureaza 266 de zile(38 de S) de la fertilizare. -considerata de la data la care ar fi trebuit sa aiba loc menstruatia, aceasta perioada se intinde pe parcursul a 36 S. Cele 9 luni de sarcina sunt impartite conventional, in 3 trimestre.
-produsul de conceptie nu este viabil daca nasterea are loc inainte de 22 de saptamani, iar inainte de 28 de saptamani supravietuirea este dificila, datorita lipsei de maturitate a plamanilor.
-de la sfarsitul S3 pana la nastere, embrionul si apoi fatul, primeste si elimina produsii de metabolism prin placenta. Dezvoltarea placentei incepe relativ timpuriu, cand implantarea blastocistului induce reactia deciduala la nivelul endometrului. Contactul blastocistului cu celulele endometriale determina reactii atat la nivelul peretelui uterin cat si la nivelul structurilor embrionare.
La nivelul endometrului:
Se produce un raspuns decidual sau o reactie deciduala, in care se formeaza celule bogate in factori de crestere si metaboliti care sustin implantarea embrionului. Aceasta reactie este sustinuta si conditionata de secretia corpului galben respectiv, de progesteron. In lipsa implantarii, corpul galben degenereaza si este eliminat.
La nivelul embrionului:
Apare la polul embrionar o reactie trofoblastica prin care celulele isi pierd membrana celulara si formeaza o masa densa care poarta numele de sincitiotrofoblast. Celulele care gardeaza peretele blastocistului isi pastreaza membranele celulare, si formeaza citotrofoblastul.
In S2 sincitiotrofoblastul creste in volum, prin proliferea periferica in jurul discului embrionului bilaminar a citotrofoblastului. Citotrofoblastul este tapetat la exterior de mezoderm, extraembrionar, care acopera si el embrionul si formeaza pediculul de fixatie a embrionului.
Dupa edificarea cavitatii amniotice peretele blastocistului poarta numele de chorion.
Celulele stromei endometriale se ingroasa prin acumulare de lipide si glicogen, si devin voluminoase numindu-se in aceasta etapa celule deciduale. Totalitatea acestor celule formeaza o structura numita decidua. Spre sfarsitul perioadei embrionare la nivelul polului abembrionar decidua proemina in cavitatea uterina si formeaza impreuna cu endometrul de acoperire o structura capsulara numita decidua capsulara. La polul embrionar avem pediculul de fixatie si portiunea corespunzatoarea a embrionului formandu-se cu celulele deciduale o structura numita decidua bazala. Restul celulelor deciduale formeaza decidua parietala. Aceasta se va continua spre polul abembrionar pana prin L3-L4. Dezvoltarea ei face ca decidua capsulara sa dispara in L5-L6.
II.1. Placenta la termen
Placenta la termen este expulzata dupa circa 15 minute(3o de minute) de la nastere.
Placenta apare ca o masa discoidala cu un d = 20 cm, grosime = 3cm la centru, greutate = 500 g – 600 g( sau 1/5 - 1/6 din greutatea fatului).
Suprafata de schimb uteroplacentar la termen este extrem de mare = 14 m2. Iar reteaua capilara alantoidiana = 50 km.
(Placenta are o fata materna si o fata embrioara. Fata materna : 15-20 cotiledoane poligonale incomplet separate prin santuri ce corespund septurilor intercotiledoniene.)
CORELATII CLINICE
Fluxul placentar este influentat negativ de urmatorii factori:
tabagism, alcool, droguri, medicamente(ex: antibiotice), hipertensiune arteriala., anomalii placentare sau de cordon ombilical.
nidatia ectopica ->sarcina ampulara, ovariana si abdominala(1% din sarcini)
placenta praevia
prezenta unui hematom retro-placentar (0.5 % din sarcini)
placenta accreta – caracterizata printr-o dezvoltare proasta, in zone diferite, a placentei
molahidatiforma – mimeaza o sarcina
2.Cordonul ombilical – o structura ce realizeaza conexiunea fatului cu placenta
- acoperit de amnios
- rezulta prin fuziunea prediculului de fixare a embrionului si a pediculului vitelin
-un cordon ombilical este format din 2 artere ombilicale, o vena ombilicala, resturile fibrozate ale canalului omfalomezenteric, un rest de mezoderm extraembrionar care poarta numele de gelatina lui Wharton si invelisul amniotic propriu-zis.
-Lungime - 50 , 60 cm, diametru = 1,5 cm.
Rolul: de a vehicula sangele cu CO2 si deseurile metabolismului fetal prin arterele ombilicale spre placenta si sangele cu O2 si pordusi nutritivi de la placenta spre fat, prin venele ombilicale.
CORELATII CLINICE:
-innodarea cordonului ombilical → hipoxie
-procidenta de cordon ombilical → cordonul iese prin canalul cervical.