Anatomie Curs 10 - Articulatiile

ANATOMIE
CURS 10 – ARTICULATII

I.Introducere
II.Clasificarea articulatiilor
A. Clasificare morfologica
B. Clasificare functionala
III.Anatomie descriptiva
A.Sinartroze
B.Diartroze(articulatii sinoviale)
1.Clasificarea diartrozelor
2.Elemente componente


I. O articulatie este formata din tot elementelor care realizeaza unirea a doua sau mai multe oase adiacente sau la distanta. Stiinta care studiaza articulatiile se numeste artrologie sau syndesmoloie(gr. arthron – articulatie, gr. Syndesmos - ligament)
Din punct de vedere anatomic o articuulatie prezinta suprafete osoase, parti moi interosoase si parti moi adiacente osului.

II.A. Din punct de vedere morofologic :
sinartroze – unde legatura dintre elementele osoase se realizeaza prin intermediul unui tesut conjunctiv solid. Pot fi clasificate in articulatii fibroase si cartilaginoase;
diartroze(articulatii sinoviale) - elementele osoase sunt separate de o cavitate;
II.B. Din punct de vedere functional:
sinartroze - imobile , fixe, fibroase
amfiartroze – cartilaginoase
diartoze – mobile, sinoviale;

III.A. Sinartroze sunt art imobile ale caror suprafete osoase sunt aprope in contact iar intre elementele scheletice exista un tesut conjunctiv fibros sau cartilaginos:

1.Articulatii fibroase – intre supr articulare se gaseste tesut conjunctiv bogat in fibre de colagen si , mai rar, putin tesut fibro-elastic(suturi, gomfoze, sindesmoze)
2.Articulatii cartilaginoase – elementele osoase sunt unite de un cartilaj hialin sau de un disc fibrocartilaginos(sincondroze, simfize).

1.1.Suturile
sunt limitate la craniu(suturi craniene)
mariginile osoase sunt separate de un tesut conjunctiv ce formeaza ligamentul sutural(vestigiu neosificat al mezenchimului care sta la originea oaselor late a cutiei craniene)
grosimea ligamentului sutural variaza functie de varsta si distanta dintre cele doua oase
imediat dupa nastere suturile sunt articulatii flexibile
osificarea completa a ligamentelor suturale se produce in jurul varstei de 12 ani si duce la formarea unei sinostoze
se descriu mai multe tipuri de suturi functie de configuratia marginilor osoase;
Suturile pot fi:
dentate : prin intrepatrunderea indentatiilor (sutura frontomaxilara)
scuamoase: prin suprapunerea unor suprafete rugoase (sutura temporoparietala)
plane(armonice): prin apozitia unor suprafete plane(sutura frontonazala)

1.2. Gomfozele – articulatii formate dintr-un element osos conic numite dinte care este fixat intr-o structura osoasa cavitara numita alveola precum un cui(articulatia dento-alveolara)
1.3.Sindesmozele – articulatii fibroase in cadrul carora oasele sunt unite de fibre lungi de tesut conjunctiv care formeaza un ligament interosos sau o membrana aponevrotica. Permit miscari de amplitudine redusa(amfiartroze).





2.1. Sincondrozele – suprafetele articulare sunt unite de un cartilaj articular de tip hialin.(ex: art dintre marginea sternului cu coaste)
2.2 Simfize – suprafetele articulare sunt acoperite de un strat subtire de cartilaj hialin care se insera la randul sau pe o structura flexibila de tip fibrocartilaginos. Aceste articulatii permit miscari limitate. Ex: simfiza pubiana, simfiza mentoniera(se gaseste pe linia mediana a corpului mandibulei).
- simfiza- sincondroza
Sindesmozele, gonfozele si anumite simfize se dezvolta odata cu tesuturile inconjuratoare contribuind la cresterea ososa. La sfarsitul perioadei de crestere, aceste articulatii persista si sufera modificari minime odata cu inaintea in varsta.
Sindesmozele si suturile au proprietati mecanice importante si joaca un rol esential in mecanismul de crestere. La finalul procesului de crestere osoasa, cartilajul sau tesutul fibros din componenta acestor articualtii se osifica si determina formarea unei sinostoze.

III.B. Diartrozele(articulatii sinoviale)

III.B.1.Din punct de vedere morofologic ele pot fi :
simple (o pereche de suprafete articulare)
compuse (mai mult de o pereche de suprafete articulare
complexe (cu meniscuri sua discuri articulare)
Clasificare:



















Dupa tipul suprafetelor articulare:
-plane(artrodii)- intre doua oase ce prez suprafete articulare plane(intre 2 oase carpiene)
sferoidale – care evita un cap articular(coxofemurala si scapulorhumerala)
elipsoide(condilare) – articulatii intre oasele metacarpiene si flange si metatarsiene si falange
gyglim(balama) – articulatia intre trohleea humerusului si extremitatea proximala a ulnei
bicondiliene
trohoide(pivot)-intre capul radiusului, ligamentul inelar si extremitatea proximala a ulnei
selare – intre un os al carpului si un metacarpian

Dupa numarul de axe pe care se produce miscarea:
uniaxiale
biaxiale
triaxiale
poliaxiale

Dupa tipul miscarilor:
translatie
rotatie
angulatie
flexie/extensie
abductie/adductie
circumductie
ridicare/coborare
protractie/retractie
fixare(neuromusculara sau mecanica)
spiroide
rotatie pura a suprafetei articulare in jurul axei proprii;

III.B.2. Elementele articulatiei

Suprafetele articulare
constituie elementele fundamentale ale articulatiei
de obicei cele doua suprafete articulare sunt congruente(una este mulajul negativ al celelilalte)
oasele lungi se articuleaza prin intermediul extremitatilor ce prezinta cel putin o suprafata articulara care poate fi plana, concava sau convexa
oasele late se articuleaza prin intermediul marginilor
oasele scurte se pot articula prin intermediul oricarei suprafete.

Cartilajul articular
suprafetele articulare sunt acoperite de cartilaj articulara
cu exceptia suprafetelor articulare care participa la formarea articulatiilor sternoclaviculara, acromioclaviculara, si temporomandibulara care sunt acoperite de un cartilaj fibros, celelelalte suprafete articulare sunt acoperite de cartilaj hialin.
Suprafata unui cartilaj articular este direct proportional cu gradul de mobilitate al articulatiei respective
Grosimea cartilajului articular(1-3mm in cazul articulatiilor intercarpiene si 7-8mm in cazul articulatiei genunchiului) variaza in functie de varsta(mai mare la tineri) si este direct proportionala cu presiunea suportata.
Cartilajul care acopera suprafetele articulare convexe sunt mai groase in zona centrala, iar cele care acopera suprafetele articulare concave sunt mai groase la periferie.

Morfologie
Un cartilaj articular prezinta:
o fata epifizara aderenta la suprafata articulara subiacenta
o fata articulara in raport cu cealalta suprafata articulara care participa la articulatie sau cu elementele intra-articulare(disc, fibrocartilaj, menisc)
o circumferinta care se continua cu periostul si membrana sinoviala
Functie
Datorita proprietatilor sale mecanice(rezistenta si elasticitate) ,cartilajul articular poate indeplini mai multe functii:
permite miscarea fara frecare a suprafetelor osose
distributia fortelor in articulatie
amortizarea fortelor
realizarea congruentei diferitelor suprafetel articulare

Greutatea suportata de cartilajul articular stimuleaza influxul lichidian la nivelul acestuia.
Imobilizarea prelungita a unei articulatii exercita un efect nefast asupra nutritiei cartilajului, ceea ce antreneaza o reducere a mobilitatii articulare, de aici necesitatea mobilizarii precoce a pacientilor. Cartilajul nu este vascularizat, este nutrit cu ajutorul acestui fenoment de influx lichidian.

Structurile intra-articulare
Prezente numai la anumite articulatii si sunt reprezentate de :
discuri articulare
meniscuri articulare
labrumuri
ligamente
Discurile articulare – sunt structuri fibrocartilaginoase care se unesc la periferie cu capsula articulara, si care divid cavitatea articulara in doua compoartimente(articulatia temporomandibulara). Ele corecteaza incongruenta suprafetelor articulare.
Meniscurile articulare – sunt structuri fibrocartilaginoase in forma de potcoava de cal, situate la periferia suprafetelor articulare(meniscurile genunchiului). Indeplinesc aceeasi functie ca si discurile articulare.
Labrumul articular – este format din cartilaj fibros. Pe sectiune are forma triunghiulara si prezinta 3 fete:
baza, fixata de cartilajul articular
fata periferica, mai mult sau mai putin aderenta la capsula articulara
fata articulara, vine in raport cu cealalta suprafata articulara care participa la realizarea articulatiei si determina o crestere a ariei suprafetelor articulare(articulatia glenohumerala).
Ligamentele intra-articulare
benzi puternice de tesut conjunctiv acoperite de membrana sinoviala(extrasinoviale)
se gasesc la nivelul articulatiei genunchiului si coxofemurala:
- ligamentele incrucisate ale genunchiului indeplinesc o functie mecanica, stabilizand suprafetele articulare
- ligamentele capului femural nu are functie mecanica dar este insotit de vase nutritive destinate capului femural.

Capsula articulara
- separa articulatia de elementele inconjuratoare si asigura homeostazia cavitatii articulare. Este alcatuita din 2 straturi: membrana fibroasa si membrana sinoviala.
a) Membrana fibroasa – acopera precum un manson suprafetele articulare ale oaselor ce iau parte la articulatie; este formata din fibre de colagen si putine fibre elastice.
poate fi rigida(coarnele meniscurilor genunchiului) sau laxa (partea inferioara a capsulei gelnohumerale)
in regiunile in care membrana este subtire, pot aparea hernieri ale membranei sinoviale printre fibrele conjunctive sub forma de chisturi
in cazul multor articulatii, membrana fibroasa este intarita de ligamente capsulare
ligamentele capsulare au rolul de a stabiliza si limita miascarile in articulatie
ligamentele extracapsulare indeplinesc acelasi rol ca si ligamentele capsulare.
b) Membrana sinoviala – este o membrana subtire formata din tesut conjunctiv care se intalneste la toate articualtiile mobile
secreta lichid sinovial in cantitate variabila functie de articulatie (2-4 ml in cazul genunchiului)

Lichidul sinovial:
pH:7.4 – 7.6
proteine:15-25 g/l
glucoza: 66 mg/100ml
hialuronidaza: 2.5 – 2.7 g/l
- lichidul sinovial si membrana sinoviala asigura nutritia si lubrefierea suprafetelor articulare favorizandu-le alunecarea.

Anatomie Curs 6 - Sistemul Muscular

ANATOMIE

-CURS 6-SISTEMUL MUSCULAR

1).Def. Sistemul muscular defineste totalitatea muschilor din organism.
Rerezinta 40 % din greutatea corporala totala;
2) Forma si dimensiune variata in functie de topografie. Aceste caracteristici putand fi utilizate separat sau combinat.
300 muschi somatici care formeaza partea activa a sis locomotor care prin contractie acti asupra articulatiilor si modificarea relativa a pozitiei oaselor urmat de producerea de lucru mecanic.
Functia contractila este integrata functional de creierul locomotor.
a.Forma – trapezoidala(trapez), forma literei delta (deltoid)
b.Dimensiune – M. latissimus dorsi
c. Topografie – M.supraspinos
d. Insertii – M.coracobrahial
e. Actiune – M.supinatori si m. pronatori
f. Actiune si topografie – m.flexor, m.extensor
3) Clasificare generala a muschilor
M. caridac- intra in alcatuirea peretilor inimii
M. neted – intra in alc peretilor organelor cavitare, a vaselor
M. striat – muschi scheletic, voluntar.
4) Clasificarea functionala a muschilor
In contractie punctele de insertie se apropie iar in relaxare se departeaza. Contractia este de 2 tipuri: contractia cu scurtare(contractia izotonica) sau contractia fara scurtare(contractia izometrica).
In functie de miscarea pe care o initiaza:
m agonisti – care au actiune sinergica
m.antagonisti – care au actiune divergenta;
O a treia clasficare functionala este in functie de initierea miscarii:
m. initiatori – care initiaza miscarea
m. performeri – care executa miscarea
In functie de tipul de miscare executata m performeri sunt de 2 categorii:
1 – performeri de amplitudine – de obicei sunt muschi situati in lojele musculo-faciale superficiale, m lungi care au origine si insertie punctiforme si corpuri libere(ex. Felxorul superficial al deg.)
2 – performerii de forta – mai scurti care au originea si insertia pe o suprafata osoasa si sunt situati in lojele musculo-faciale profunde;
m asistenti – acesti muschi continua miscarea initiata(de m. initiatori) si continuata(de m. peformeri) si o asista;
m.involuntari – m cardiac
m.voluntari – m.striat;
Clasificarea muschilor scheletici
a) dupa dimensiune :
-lungi- in care predomina lungimea, de obicei sunt muschi de amplitudine si sunt localizati la niv membrelor( bicepsul brahial)
-latit- muschi care sunt atat lati cat si lungi si de obicei sunt situati la nivelul trunchiului (latissimus dorsi)
-scurti- muschi de dim mici care se afla la niv mainii, produc miscari fine , precise, puternice, de amplitudine mica
b) dupa forma:
-fusiformi- m plantarius
-aplatizati- drepti si oblici ai abdomenului
-morfologic variati- trapez, rotunzi, romboizi, patratul femural
c)dupa orientarea fibrelor musculare
-axul paralel cu directia fortei de miscare
-m unipenati(flexor policis longus)
-m.bipenati
-m.multipenati(deltoidul)
-m.semicirculari(orbicularis oculi)
-m.circulari(sfinctere)
-m.cruciformi(SCM)
-m.spiroidali(supinator, LatDorsi)
d)dupa topografie
-m.superficiali- sunt inveliti de o struct fibroconjunctiva cu numele de fascie sau aponevroza(m.mimicii)-
-m.profunzi- m globilor oculari care actioneaza asupra ochilor si asigura directia lor de miscare;
e)dupa raportul lor cu segmentul corpului
- capului
- gatului
- trunchiului
- membrelor;
f)dupa numarul de capete de insertie
- cu un capat
- cu doua capete
- cu trei capete
- cu patru capete
g) dupa modalitatea de unire dintre corpul muscular si tendon
- m. penati
- m.digastrici(omohioidian. Sternohioidianul)
h) dupa directia corpului
- m. directi- care sunt intinsi direct intre origine si insertie(m.ischiorurali)
- m. indirecti- care au o traiectorie angulata de un punct fix ce are valoare de troliu si poarta numele de hipomohlion
Majoritatea muschilor din corp sunt indirecti si pot avea ca hipomohlion una din urmatoarele structuri:
- proeminente osoase: tuberculul dorsal al radiusului sau maleolele
- retinaculul
- vaginele fibroase
- tendoanele
- muschii
- vaginele musculare
- oase sesamoide
i) dupa numarul de articulatii peste care fibrele musculare trec
- muschi uniarticulari
- muschi pluriarticulari
j) dupa miscarile pe care le imprima:
- flexori
- extensori
- adductori
- abductori
- pronatori
- supinatori
- rotatori
Miscarea care asociaza toate acestea poarta numele de circumductie, care este realizata prin contractia succesiva a mai multor grupe de muschi.
4) Structura muschiului somati
Fibre musculare – au capacitatea de a se contracta axial sub actiunea unui stimul specific. D.p.d.v. Electrono miscroscopi f m striate sunt unitati str polinucleate, cilindrice, singitiale(care au d intre 20 – 70 microni si lungime variabila in functie de dimensiune). Fiecare fibra musculara prezinta la exterior o membrana periferica sarcolema care emite in interior prelungiri longitudinale si transversale compartimentand citoplasma musculara ce poarta numele de sarcoplasma. In sarcoplasma se afla miofibrile care contin numerosi nuclei dispusi sub membrana. Miofibrilele reprezinta elementele contractile ale fibrei musculare si au o lungime variabila intre 1 si 3 microni. Structural fiecare miofibrila este formata dintr-o succ se segmente intunecate si segmente clare luminoase suprapuse care confera aspectul striat caracteristic fibrei musculare striate.
Segmentel clare se numesc izotrope si prezinta o banda centrala intunecat(Z). Zona cuprinsa intre doua asemenea benzi poarta numele de sarcomer.
Segmentul intunecat anizotrop care au o zona centrala clara(H) impartita medial de o linie intunecata(M)
Fiecare miofibrila contine miofilamente groase de miozina situate in banda anizotropa si miofilamente subtiri de actina care se dispun intre filamentele de miozina.
In functie de tipul de contractie cunoastem doua tipuri de miofribrila:
-miofibrila de tip 1- care intra in alcatuirea muschilor asa numiti rosii ce formeaza musculatura posturala. Sunt miofibrile cu contractie lenta si metabolism aerob.
-miofibrile cu contractie rapida- in functie de metabolism acestea cunosc doua subtipuri: -subtipul 2a- cu metabolism aerob, care nu produc oboseala musculara(intra in alc a ceea ce se cheama muschi albi)
- subtipul 2b- cu metabolism anaerob care dezvolta oboseala musculara si intra in alcatuirea muschilr de forta
La nivelul muschiului somatic exista unitati musculare solidarizate prin tesut conjunctiv numite endomisium, care joaca rol de port nerv si port vas. Aceste unitati se numesc fascicole musculare.
Fascicolele musculare sunt de 2 tipuri:
- primare- contin fibre musculare care se articuleaza intre ele prin contacte miomiale directe de tip terminoterminal sau de tip terminolateral;
- secundare- care rezulta prin unirea primelor fascicole si solidarizeaza de catre o teaca externa de tesut conjunctiv care poarta numele de perimisium intern. Toate aceste fascicole sunt solidarizate intre ele printr-un tesut conjuncti de tip port nerv si port vas care poarta numele de fascie musculara sau perimisium extern.
Fascia musculara inveleste muschiul in totalitate si prezinta pentru descriere o fata superficiala care se continua cu fasciile altor muschi pe care ii solidarizeaza in loje sau compartimente musculofasciale si o fata profunda care adera intim de suprafata muschiului si este separata de tendon printr-un tesut conjunctiv lax cu valoare de teaca sinoviala;
Fata superficiala a fasciei musculare este perforata de hilul muscular numt si aria neurovasculoza prin care patrunde pachetul vasculor nervos al muschiului respectiv Proiectia cutanata a hilului muscular poarta numele de punct electric al muschiului si poate fi inregistrat electromiografic.
6) Alcatuirea muschiului
- dintr-un cap care poarta numele si de origine si este punctul fix
- un corp - partea contractila a muschiului
- o coada- punctul mobil de insertie (portiunea terminala)
7) Inserita muschiului. Pot constitui insertii musculare:
- pielea
- fata profunda a mucoaselor
- structuri aponevrotice
- membrane sinoviale
- si diferite organe
- suprafete osoase
Muschii se insera fie direct, fie prin intermediul tendoanelor.
8) Raporturile muschilor
- cu oasele
- cu cartilajele
- cu articulatiile
- cu aponevrozele
- cu vasele si nervii
- cu piele
- cu glandele exocrine
-cu muschii invecinati
9) Structurile conjunctive organizate
a) structuri de fixare
Tendoanele – care au forme variate, lungimi corelate cu cele ale muschilor si directie proximo-distala. Corespunzator zonelor de pasaj la nivelul planurilor angulare ale membrelor tendoanele se ancoreaza de planurile osoase subiacente prin benzi fibroase numite retinacule. Aceste retinacule au forma de arcade si formeaza cu planurile osteoarticulare vagine fibroase prin care tendoanele aluneca datorita prezentei unor formatiuni de tip seros (vaginele sinoviale).
Vagina sinoviala prezinta pentru descirie o lama externa denumia lama parietala si o fata viscerala care adera de tendon. Cele doua lame se continua una cu cealalta printr-o formatiune seroasa cu rol de port vas si port nerv numita mezotendon.
Bursa seroasa – o cavitate ce vine in raport cu un tendon sau cu un muschi, contine o cantitate de lichid si are rol de a favoriza miscarea .
Inelul fibros si osteomuscular – fomat intre fascicolele musculare, are forma de arcada pe sub care trec vase si nervi.
b) Structuri de asociere – intra in alcatuirea compartimentelor musculofasciale(care este un complex situat intre fascia de invelis si planul osteoarticular). In interiorul unui compartiment muschi agonisti si antagonisti sunt separati intre ei prin septuri intermusculare. De asemenea in interiorul unui compartiment musculofasciale se delimiteaza lojele musculofasciale care pot fi superficiale pentru muschii de amplitudine si profunde pentru muschii de flexie. Intre loje se afla un spatiu ce indeplineste rol de port vas si port nerv prin care trec manunchiurile neruovasculare specifice zonei respective.

10) Vascularizatia muschilor somatiic
- se realizeaza prin ramuri scurte ce au originea in arterele regionale si care patrund in muschiul respectiv prin hil. Arterele musculare stabilesc anastomoze cu arterele musculare din teritoriile vecine si aceste anastomoze constituie cai colaterale de restabilire a circulatiei in cazul obstructiei cailor colaterale mari.
11) Inervatia muscilor somatici
- nervii patrund impreuna cu arterele prin hil. Arborizatiile sale terminale formeaza cu fibrele musculare placi motorii.
12)Propr muschilor somatici:
a) Contractilitatea – scurtarea lungimii
b) Extensibilitatea – marirea lungimii
c) Elasticitatea – revenirea la lungimea initiala in starea de repaos
d) Excitabilitatea – care defineste capacitatea muschilor de a raspunde la un stimul
13)Directia de miscare:
Exista trei planuri majore de miscare :
- miscare din jurul unui ax propriu(supinator / pronator)
- plan sagital : ax transversal , miscari de flexie si extensie
- planul frontal: (adductie si abductie – pentru membre iar pentru trunchi – miscari de inclinare laterala);
In afara de aceste trei planuri mai exista o serie de miscari speciale: ridicare-coborare, dilatatie-contractie.

Anatomie - Embriologie Curs 9 - Saptamana III a Dezvoltarii Embrionare

ANATOMIE
-CURS 9: SAPTAMANA A TREIA-

Saptamana a treia este o perioada cruciala in dezvoltarea embrionului uman, morofologia fiind dramatic restructurata prin migrare celulara.
In cursul S3 au loc evenimente importante:
-gastrulatia
-formarea discului germinal trilaminar
-debutul organogenezei

Corespunde celei de a cincia saptamani de la prima zi a ultimei menstruatii , deci aproximativ S3 din momentul conceptiei. Se caracterizeaza prin aparitia primelor semne de sarcina.
Gastrulatia primul eveniment major al S4, zilele 15-30 si are drept finalitate formarea ectodermului sau ectoblastului, mezodermului (mezoblastului), endodermului(endoblastului) – cele trei foite primitive fundamentale a embrionului.
Din aceste foite se vor dezvolta toate organele, sistemele, tesuturile viitorului fat.
La nivelul epiblastului care are un pol caudat si unul cranial, apare prin migrare cel spre polul caudal, linia primitiva. Linia primitiva care pe masura ce migrarea progreseaza spre polul cefalic se adanceste si devine in Z16 sant primitiv. Extremitatea anterioara a liniei poarta numele de fosa primitiva si ea va fi limitata de o proeminenta circulara ce poarta numele de nodul primitv Hensen.
Linia primitiva defineste axul longitudinal si simetria viitorului organism.
Ziua a 18-a(a 17-a) . Celulele epiblastice prolifereza, migreaza prin santul primitiv si se infiltreaza intre epiblast si hipoblast. Astfel ia nastere viitorul endoderm.
Ziua 18-a (a 19-a)Celulele epiblastice migreaza prin linia primitiva spre spatiul dintre epiblast si endoderm si va forma astfel un complex numit mezoderm intraembrionar. Dupa edificarea caruia epiblastul devine ectoderm.
Din acest moment vorbim de un embrion trilaminar cu straturi derivate toate din epiblast : ectoderm,mezoderm si ectoderm.
Evolutia endodermului:
Din endoderm se vor forma urmatoarele structuri:
- stratul epitelial al tubului digestiv cu exceptia cavitatii orale, faringelui si portiunii terminale a rectului;
- toate celulele glandelor anexe tubului digestiv (inclusiv ficatul si pancreasul)
- epiteliul tubei auditive, cavitatii timpanice, traheei, bronhiilor, alveolelor pulmonare, vezicii urinare, prima portiune a uretrei, folicull glandelor tiroide si ai timusului;
Evolutia ectodermului:
Din eectoderm se vor forma:
- sistemul nervos
- corneea si cristalinul
- receptorii senzitivi epidermici
- celule pigmentare
- tesutul conjunctiv ala ectremitatii cefalice
- epidermul cutanat si structurile derivate(foliculi pilosi, glande sudoripare)
- epiteliul care tapeteaza cavitatea orala si anusul
- glandele mamare
- medulosuprarenala
- smaltul dentar
- epiteliul glandei pinealae si a celei pituitare;

Evolutia mezodermului:
Formeaza:
- notocordul
- sistemul osos
- sistemul muscular
- stratul muscular al stomacului si intestinului
- sistemul excretor
- sistemul limfatic si circulator
- sistemul reproducator(cu exceptia cel germinale)
- dermul pielii
- fasciile care captusesc cavitatile corpului
- cortexul glandei suprarenale;

Celulele mezodermice migreaza cranial de linia primitiva si formeaza o masa compacta de celule mezodermice care poarta numele de placa precordala. Un grup de celule de la nivelul liniei primitive migreaza posterior de aceasta si formeaza o a doua masa de celule mezodermice numite proce notocordal; Celulele liniei primitive incep sa involueze treptat, aceasta ramanad sub forma unei mase numita eminenta caudala. Linia primitiva va disparea in Z28 de viata intrauterina iar din eminenta caudala se vor dezvolta structurile mezodermice caudale si portiunea caudala a tubului neural.
Formarea notocodului
Prin proliferarea celulara a extrem craniale a nodulului lui Hense se formeaza procesele notocordale. Suprafata ventrala a procesului notocordal fuzioneaza cu endodermul subiacent, ceea ce permite ca timp de o zi cavitatea amniotica sa comunice cu vezica ombilicala printr-un canal numit canal neuroenteric. Acest canal apare in Z20.
Tesutul notocordal inclus in endoderm devine placa notocordala in Z21. Incepand din Z22,23,24 placa notocordala se retrage in mezoderm formand o structura cilindrica ce poarta numele de notocord.
Notocordul are un rol esential in formarea corpilor vertebrali si el va persista la adult sub forma de nucleu pulpos al discului intervertebral.

Concomitent la nivelul ectodermului se diferentiaza doua depresiuni : una la extremitatea craniala, anterior de placa precordala, cealalalta la extremitatea caudala, posterior de linia primitiva.
In Z22,23 ectodermul si endodermul corespunzator acestor arii, fara mezoderm, fuzioneaza si formeaza doua membrane care vor obtura cele 2 extremitati ale tubului digestiv. La polul cranial membrana orofaringiana, la polul caudal membrana cloacala. Membrana orofaringiana se va dezintegra in S4 si va forma cavitatea orofaringiana iar membrana cloacala se fragmenteaza in S7 si dispare, lasand orificiile anal, uretral iar la femei vaginal.

Concomitent cu disparitia liniei primitive celulele mezodermice migreaza lateral si formeaza 3 condensari: mezodermul par;axial, mezodermul intermediar, placa mezodermica laterala.
Din mezodermul paraxial se vor diferentia :
- scheletul axial
- musculatura voluntara
- o portiune din dermul pielii;
Din mezodermul intermediar:
- ductele ureniene : oviductul si uterul respectiv o parte din sistemul genital feminin
- mezonefrosul: rinichii, ovarul si testicolul;
Din placa mezodermica laterala:
- mezodermul somatopleural – din care se vor forma tesuturile conjunctive ale peretilor corpului si membrelor
- mezodermul visceropleural – din care se vor forma mezenterul, cordul, si vasele sangvine;

In Z18-19. Mezodermul paraxial formeaza somitomerele care cu exceptia primelor 7 se vor diferentia in grupuri de structuri segmentare mezodermice care poarta numele de somite. Somitomerele 8-10 vor da nastere la somitele 1-3, restul, se vor edifica cate 3,4 pe zi pana la 37 de perechi de somite.
Somitele sunt structuri tranzitorii care reallizeaza organizarea, segmentarea embrionului, contribuie la restructurarea acestuia si prefigureaza procesul de metamerie. Din somite, in functie de evolutia lor, se realizeaza diviziunea segmentara, respectiv metameria coloanei vertebrale, a tubului nerual, a peretilor trunchiului si a plastonului condrosternal.
Primele 4 somite evolueaza in regiunea occipitala si participa la dezvoltarea osului occipital, a oaselor care formeaza cavitatea nazala, orbita, urechea interna, a muschilor extrinseci ai globilor oculari si ai limbi;
Urmatoarele 8 somite vor forma viitoarea regiune cervicala respectiv termina osul occipital, formeaza vertebrele cervicale si musculatura adiacenta si edifica o portiune din dermul cervical.
Urmatoarele 12 perechi de somite formeaza viitoarea regiune toracala, adica, vertebrele toracale, muschii si oasele peretelui toracic, o parte din dermul toracic, si o parte din peretele abdominal. Celule ale somitelor cervicale si toracale invadeaza mugurii membrelor superioare si edifica musculatura acestora.
Urmatoarele 5 somite formeaza prezumtiva regiune lombara: vertebrele lombare, muschii abdominali, dermul peretilor abdominali. Celulele somitelor lombare invadeaza mugurii membrelor inferioare si formeaza musculatura acestora.
Urmatoarele 5 somite : regiunea sacrala: sacrumul, musculatura asociata si dermul
Ultimele 3 somite formeaza regiunea coccigiana, dar involueaza.

Formarea placii neurale.
Placa neurala apare in Z18, in ectodermul axului mediosagital cranial de fosa primitiva. Celulele placii neurale se formeaza prin inductia mezodermului axial subiacent, se aglomereaza si formeaza placa neurala propriu-zisa. Placa are o evolutie cranio-caudala si din ea se vor forma structurile viitorului sistem nervos central. La polul cranial al placii neurale se va diferentia creierul, iar la polul caudal, maduva spinarii.


CORELATII CLINICE:

Modalitati de deraiere a sensului proceselor embrionare din S3:
1) Procesul de ingresiune – migrarea cel individuale ale embrionului spre interior
2) Procesul de dedublare
3) Procesul de epibolie – de alunecare a unei structuri dermice in raport cu cealalalta(fie gliseaza ectodermul, si migreaza, fie endodermul, si se vor dezvolta in parti anormale ale corpului)
4) Procesul de invaginare – alunecarea celulelor spre interior
5) Procesul de evaginare – migrarea celulelor spre exterior
In S3 se diferentiaza si anexele embrionare:
In Z16 apare in mezoblast o evaginare a endoblastului numita diverticul alantoidian ce conecteaza embrionul de trofoblast. Odata cu dezv alantoidei se dezvolta un pedicul de vase ombilicale care vor inlocu circulatia uteroplacentara cu viitoarea circulatie feto-placentara.
Placenta. In Z18-21 villozitatile primare corionice se transforma in vilozitati secundare prin patrunderea traveelero mezenchimale citotrofoblastice in baza vilozitatilor primare. La nivelul acestor travee se formeaza insule hematoformatoare care transf vilozitatile primare in secundare si ulterior, teritare.

Primele 3 saptamani – perioada de risc vital crescut: - poate muri embrionul
- malformatii
- aparitia gemenilor
- aparitia anomaliilor la nivelul anexelor;

Anatomie - Embriologie Curs 8 - Saptamana II a Dezvoltarii Embrionare

ANATOMIE

CURS 8: SAPTAMANA A II-A DE DEZVOLTARE EMBRIONARA

- in cursul acestei saptamani se form un disc embrionar didermic si se identifica structurile embrionare (amniosul, sacul vitelin primitiv, mezodermul extraembrionar, coelomul extraembrionar si se formeaza un pedicul de fixatie a embrionului)

A. Evolutia trophoblast
B. Evolutia embrioblastului
1. Formarea discului germinativ bilaminar
2. Formarea cavitatii amniotice
3. Formarea veziculei ombilicare primitive
4. Formarea mezodermului extraembrionar
5. Formarea coelomului extraembrionar
6. Formarea veziculei ombilicale secundare
7. Formarea pediculuilui de fixatie
C. Modificari la nivelul endomentrului
D. Corelatii clinice
A.
Ziua a opta
Polul embrionar continua sa penetreze endometrul si pe masura ce asceste celule patrund in endometru se vor difernetia in 2 straturi – unul intern in care celulele sunt bine individualizate si isi pastreaza membranele celulare (citotrofoblast) si unul extern in care celulele sunt difuze indistincte, ce prezinta o masa citoplasmatica in care se afla un nr variabil de nuclei. Acest strat extern poarta numele de sincitio trophoblast.
Spre sf zilei a opta …. cel acestui devenind indistincte.
Ziua a noua
Continua procesul de implantare iar sincitio trophoblast incepe sa inconjure .. si apar la niv acestuia o serie de vacuole care fuzioneaza intre ele si formeaza lacune ce contin lichid interstitial. Aceste lacune carac trophoblast in ziua a noua si poarta numele de stadiu lacunar.
Spre sf zilei a noua si inceputul zilei a zecea la polul embrionar lacunele interstiale vor forma o retea canaliculara care va veni in contact cu sinusoidale endometriale si cu sangele matern stabilindu-se astfel spre sf zilei a 10 si inceputul a 11 o schita a circulatiei uteroplacentare. La polul opus trophoblast se va individualiza formand o membrana subtire care poarta numele de membrana lui Heuser(membrana extracoelomica)
Citotrofoblastul prolifereaza si formeaza cordoane celulare care prolifereaza si penetreaza sincitiotrofoblastul formand cordoane celulare care sunt inconjurate de sincitiu
Functiile trophoblast : favorizeaza implantarea, formarea sincitiotrofoblastul, stabileste primul tip de circulatie materno-fetal
B.
Embrioblastul se diferentiaza in doua straturi , unul externspre care poarta numele de ectoblast, format din celule mari cilindrice care se orienteaza spre polul embrionar, si un strat intern ce poarta numele de hipoblast/ endoblast, format din celule mici cuboidale ce privesc spre cavitatea blastocistica.
Cele doua straturi formeaza un disc germinativ bilaminar, care repre o intersectie activa intre uter si embrion.(sf zilei a opta).
Ziua a noua – incepe sa se formeze cavitatea amniotica. In interiorul ectoblastului cavitatea blastocistica va forma o cavitate lichidiana care se numeste , din ziua a noua, cavitate amniotica. Celulele epiblastice ce privesc spre cavitate poarta numele de amnioblast si secreta lichid amniotic.
In zilele 11, 12. Endodermul extraembrionar(membrana lui Hoeser) tapeteaza cavitatea extracoelomica si vb de vezicula ombilicala primitiva. Incepand cu ziua a 11 intre vezicula ombilicala primitiva si citotrofoblast se dispune un strat de tesut celular reticular ce poarta numele de reticul extraembrionar. In ziua a 12 -a intre supr interna a citotrofoblastului si supr externa a cavitatii extracoelomice se formeaza o noua populatie … numita mezoblast extraembrionar(mezoderm). In ziua a 12 – a acesta incepe sa se diferentieze in 2 lame celulare care acopera suprafata externa a membranei Heuser si respectiv, suprafata interna a citotrofoblastului.
In reticulul extraembrionar se formeaza cavitati lichidiene care devin din ce in ce mai mari si conflueaza treptat pana cand vor forma o cavitate unica ce poarta numele de celom extraembrionar sau cavitate corionica.
In ziua 13 -a. Cavitatea corionica inconjura vezicula ombilicala primitiv si cavitatea amniotica, mezoblastul extraembrionar dispunandu-se intre cav amniotica si citotrofoblast. Vom avea dorsal disc embrionar plus cavitate amniotica, ventral, vezicula ombilicala primara. Aceste 2 extremitati sunt suspendate intr-o cavitatea corionica unite insa printr-o tija mezodermica numita tija conjunctiva.
Mezodermul extraembrionar care tapeteaza citotrofoblast si cav amniotica poarta numele de mezoderm somatic extraembrionar sau somatopleura si se edifica in ziua a 12-a. Mezodermul extraembrionar care tapeteaza vezicula ombilicala primitiva poarta numele de mezoderm splanhnic extraembrionar/splanhnopleura.
Celulele hipoglastului incep si ele sa se prolifereze, migreaza dealungul supr interne a mezodermului extraembrionar, imping vez ombilicala primitiv spre polul aembrionar si o transf la sf zilei a 13- a intr-o serie de vezicule extracelomice care poarta numele de chisti extracelomice. Aceasta noua cavitate formata poarta numele de vezicula ombilicala secundara si este cea definitiva.

C. Modificari la nivelul endometrului
Celulele endometriale din jurul procesului de conceptie isi modifica morofologia si acumuleaza glicogen si lipide. Spatiile dintre celule devin din ce in ce mai mari datorita acumularii de lichid interstitial iar tesutul endometrial devin edematos. Treptat aceste modificari cuprind intregul endometru. Procesul fiind denumit reactie deciduala.

D. Corealtii clinice

1. o implantare anormala → sarcina ectopica – plasarea produsului de conceptie oriunde in afara de cavitatea uterina. Cauzele cele mai frecvente sunt afectiuni tubare, anexite, boala ovarelor polichistice, malformatii ale tractului genital feminin.
Poate fi de mai multe feluri – cervicala, ovariana, si rareori abdominala

Anatomie-Embriologie Curs 5+7 - Saptamana I Dezvoltarii Embrionare

ANATOMIE - EMBRIOLOGIE
(21.10.09)
CURS 5 -SAPATAMANA I DEZVOLTARII EMBRIONARE

1.Fertilizarea
2.Clivarea
3.Formarea blastocistului
4.Implantarea
5.Corelatii clinice

1.Definitie. Reprezinta procesul de fuziune a spermatozoidului cu ovocitul care are drept consecinta formarea unui nou organism numit zigot, care contine un numar diploid de cromozomi.
Perioada favorabila a fertilizarii este perioada ovulatiei.
Spermatozoidul patrunde prin vagin, si propulsat prin miscari elicoidale si contractiile uterine, in cervixul uterin, in cavitatea uterina ,dupa care paraseste uterul prin trompele uterine si ajunge in treimea externa a trompei uterine unde intalneste ovocitul.
Ajuns in treimea externa trompei uterine spermatozoidul trebuie sa “munceasca” :
1)etapa de penetrarea a coronei radiata
2)etapa de penetrarea a zonei pelucida
3)etapa de fuzionare a membranelor ovocitului cu spermatozoidul care isi ia 3 succesiuni: 3)1) reactii corticale
3)2. a doua diviziune meiotice
3)3. activarea metabolica a zigotului.
Spermatozoidul parcurge 2 procese:
1. capacitatia
2.reactia acrozomiala
3.fuziunea ovocitului cu ..
1.Defineste totalitatea modificarilor intracromozomiale care au ca rez eliberarea enzimelor ce fac posibila penetrarea zonei pelucida. Consecinta capacitatiei este hiperactivitatea spermatozoidului.
2.Defineste totalitatea proceselor intracomozomiale care au drept consecinta fuzionarea membranei spermatozoidului cu a ovocitului. Aceasta reactie debuteaza in momentul contactului spermatozoidului cu zona pelucida. Ca urmare se elibereaza continutul acrozomului:hialuronidaza, ca va dizolva subst. celulara din celulele umulus, acrozina ce va dizolva zona pelucida pentru ca astfel sa fie permisa intrarea spermatozoidul in ovocit.
3.Imediat dupa penetrare, ovocitul isi definitiveaza cea de a 2 diviziune meiotica si va forma ovocitul definitiv si cel de -al doilea globul polar. Ovocitul definitiv va avea 22 + X cromozomi si devine pronucleu feminin.
In momentul in care spermatozoidul a penetrat ovocitul substantele eliberate de acrozom vor bloca la nivelul zonei pelucida, astfel incat membrana devine impermeabila pt alti spermatozoizi.
Ovocitul fertilizat poarta numele de zigot si reprezinta prima celula a noului organism cu genom individual (2n). Intrat in ovocit, spermatozoidul isi pierde coada, si ramane doar nucleul ce devine pronucleu masculin (22+Y). Fiecare ADN sufera un proces de replicare ce expl duplicarea informatiei genetice materne si paterne in cei 2 pronuclei independenti. Treptat membranele nucleilor se dizolva, componentele lor migrand spre polii ecuatoriale iar cromozomii dispunandu-se la nivelul fusului ecuatorial.
Momentul formarii zigotului reprezinta momentul zero al fertilitatii.

Consecintele fertilizarii:
se restabileste setul diploid de cromozomi
se determina sexul genetic al individului si se induce clivarea

Corelatii clinice:
metodele contraceptive – metode hormonal
- dispozitive contraceptive intrauterine
metode de bariera
planningul familial(contraceptia prin metoda calendarului)

infertilitatea – defineste incapacitatea unui cuplu care a avut contacte sexuale regulate si neprotejate timp de un an de zile de a concepe un copil
Cauze: - de origine masculina
aspermie
azoospermie
varicocel
ejaculare retrogada
anomalii anatomice
fumatul
alcoolemia
toxicomania
boli endocrine
boli renale
- de origine feminina
malformatii congenitale a aparatului genital feminin
endometrioza
infectii cu transmitere sexuala netratate(chlamydia)
60% din femei au prezentat infectii cu chlamydia
anomalii ale colulului uterin

(04.11.09)
CURS 7 - SAPTAMANA I DEZVOLTARII EMBRIONARE Varsta embrionului – debutul sarcinii din momentul fecundatiei
Varsta gestationala – din momentul primei zile a ultimului ciclu menstrual.
In functie de aceste constante se calculeaza data probabila a nasterii = 40 de saptamani dupa prima zi a ultimului ciclulului menstrual(varsta gestationala) sau 38 de saptamani de viata intrauterina(varsta embrionului).
Fecundatia – primul moment al conceptiei, urmat de alte 3 fenomene : segmentarea(etapa formarii unei blastule), clivarea, si implantarea.

Clivarea = o serie regulata de segmentari mitotice a zigotului, marimea structurii ramanand neschibata. Celulele fiice sau blastomerele devin tot mai mici cu fiecare diviziune, rezultand in final o constructie pluricelulara. In timpul acestui proces zigotul calatoreste din trompa uterina spre uter.

Momentul clivarii succeda aprox 24 de ore dupa momentul fecundarii.
(Secundar celei de a treia clivari(8 blastomere) acestea se compactizeaza si se organizeaza in 2 mase celulare, una interna si una externa. )

Ziua a doua
Cele 2 blastomere sufera o noua diviziune mitotica – 4 blastomere care se cantoneaza din nou in zona pelucida

Ziua a treia
Aspectul general al zigotului ramane la fel, constant. La sfarsitul zilei a treia , avem 16 blastomere care dau aspectul de mura zigotului (morula). Acest proces este posibil prezentei enzimei ... care este o proteina de suprafata care se afla pe membrana externa a zigotului si asigura redistribuirea materialului genetic si citoplasmatic intre componentele celulare ale morulei. E … inhiba acest proces de … .
Blastomerele externe –> trofoblast iar cele interne -> embrioblast.

Ziua a patra
64 de celule – ce au un aspect sferic. Celulele care intra in alcatuirea morulei sunt celule totipotente ceea ce explica faptul ca secundar compactizarii se individualizeaza doua linii celulare distincte. Cu ziua a patra s-a terminat procesul de clivare. In tot acest timp embrionul este nutrit de constituenti citoplasmatici care provin din celulele tubare(provenite din mucoasa trompei uterine) deoarece procesul de clivare se intampla in trompa uterina.


Etapa blastocistica
Incepand cu ziua a patra, morula incepe sa acumuleze lichid din trompa uterina, prin difuziune. Blastomerele externe se unesc printre ele prin jonctiuni slabe care permit acumularea de lichid intre celulele masei celulare interne. Secundar acestui proces se formeaza o cavitate numita blastocel sau cavitate blastocistica care este inconjurata de celulele masei externe care vor evolua spre trofoblast. Treptat celulele masei interne sunt deviate intr-o parte a cavitatii blastocistice formand o structura care poarta numele de embrioblast.
Polul embrioblastului ce contine mase interne poarta numele de pol embrionar. Polul opus celulelor masei interne se cheama pol abembrionar. Concomitent cu edificarea embrioblastului zona pelucida dispare iar embrionul ramane liber pentru a fi implantat. Aceasta pierdere a zonei pelucida se mai numeste in embriologie prima nastere. Embrionul incepe sa migreze.
Aceste lucruri sunt posibile in prezenta ATP-ului si a pompei Na-K. Procesul de rupere a zonei pelucida poarta numele de foraj enzimatic sau perforare enzimatica si se produce sub actiunea enzimelor secretate de trofoblast. Secretarea forajului – blastocistul este excluzat, si este liber pentru a fi implantat in cavitatea uterina. Ruperea forajului si excluzia blastocistului sunt caracteristice zilei a cincea.

Ziua a sasea
Embrioblastul migreaza cu polul embrionar, adera de endometru si cu asta se incheie perioada de viata libera a embrionului.

Zilele 5 si 6 – nutritia embrionului se face prin secretiile glandelor endometriale si este controlata de progesteron. Aceasta secretie de progesteron se datoreaza corpului galben de sarcina astfel incat in absenta corpului galben, embrionul nu este nutrit, deci moare.

Ziua a 7 a – se caracterizeaza prin implantare(nidare)
La sf zilei a 7-a embrionul trebuie sa fie fixat de mucoasa endometriala.

CORELATII CLINICE

moartea embrionului (70% din cazuri)
2 mari anomalii – formarea de gemeni monozigoti(cele doua blastomere evolueaza spre 2 blastocisti si 2 embrioni)
anomalii de migratie(exista momente in care femeia are malformatii la nivelul trompelor uterine care impiedica migrarea si embrionul ramane cantonat si nu are loc sa se dezvolte si atunci va degenera)

Anatomie-Embriologie Curs 4 - Gametogeneza la femei

ANATOMIE
-CURS 4-GAMETOGENEZA LA FEMEI(ovogeneza)

1.Generalitati privind anatomia sistemului genital feminin
2.Perioada prenatala a ovogenezei
a. Organogeneza ovariana
b.Evolutia celulelor germinale primordiale
3.Perioada postnatala a ovogenezei
a.Prepubertar
b.Pubertar
-Ciclul folicular
-Ciclul ovogenic
-Ciclul hormonal
1.Organe genitale interne si externe.
Ovarul – sediul in care se produc ovule, este situat in cavitatea pelvina si are forma ovoidala. Prezinta pentru descriere 2 poli: superior si inferior, iar cel superior este "coafat" de pavilionul trompei uterine.
Parenchimul ovarian – prezinta 2 regiuni: subcorticala(in care se dispun foliculii ovarieni) si mediana (sau hilara, pt ca prezinta vasele si nervii aferentati ovarului)
Ovarul indeplineste astfel o functie exocrina(in care au loc procese de maturare si eliberare ciclica a ovocitului) si o functie endocrina(in care se produc hormoni care au rolul de a integra aparatul genital feminin pregatind organul, pentru implantare si captare ,pe de o parte, iar pe de o alta parte pregatind mediul din interior.
Ovogeneza debuteaza inainte de nastere. gonocitele primordiale dezvoltandu-se pana in luna a doua dupa care primesc o diferentiere sexuala si se dezv. pana in luna a 7.
Majoritatea ovocitelor mor in viata intrauterina. La nastere nou nascutul de sex feminin poseda 400.000 de ovocite iar la pubertate 400 de ovocite care sunt capabile de a fi fecundate.
Ovogeneza = porcesiul de formare a gametilor feminin(ovocite ce se formeaza in absenta cr Y)
2. a Organogeneza ovariana
.S4 – cand celulele migreaza si spre S6 se cantoneaza in creasta genitala,(poarta numele de ovogonii)
S7- ovogoniile induc transformarea crestelor genitale in gonada feminina.
Odata cu S7 debuteaza organogeneza ovariana care presupune proliferarea …. in mezenchimul subiacent cu forma secundara a cordoanelor sexuale primitive care sunt de fapt gonade indiferente. In timp, aceste organe sexuale primitive vor disocia si vor dispare. Concomitent la niv. supr. eptieliale celulele continua sa prolifereze si se formeaza cea de a doua generatie de cordoane sexuale secundare numite cordonae corticale.Vor ramane asa aprox 2 luni astfel incat in luna a 4 a de viata(fat) intrauterina, cordoanele corticale incep sa se divida in celule care se vor dispune in jurul celulelor germinale primordiale.
Celulele epiteliale vor inconjura ovogoniile si vor fi numite celule foliculare.
2.b. Evolutia celulelor germinale primordiale
Ovogoniile continua sa se divida mitotic astfel incat in luna a saptea vom avea aprox 14 milioane de ovogonii si ovocite primare care sunt precursori ai gametilor feminini. La sfarsitul lunei a saptea ele sufera un proces de apoptoza si se reduc ca numar la un sfert . Celulele care raman se blocheaza in profaza primei lor diviziune mitotice si raman in arest mitotic pana in timpul pubertatii.
Ovocitul primar impreuna cu epiteliul de acoperire va forma foliculul primordial
Foliculul primordial are un diametru de aprox 50 microni si prezinta pentru descriere o membrana de celule foliculare turtite in interiorul careia se afla citoplasma ovocitara in care pluteste un nucleu al ovocitului primar blocat in stadiul de diploten.
3.a. Prepubertara
Avem ovocite primare blocate in profaza primei div meiotice care raman asa pana la pubertate.
La nastere fatul de sex feminin are aprox 700- 2 mil de ovocite primare, pe care le va pastra pe tot parcursul vietii. In timpul copilariei majoritatea degenereaza, iar in viata reproductiva sunt eliberate din ovar 400-500 ovocite.
b.Pubertar
Odata cu pubertatea, cu fiecare ciclu ovarian, se matureaza 5-12 foliculi primordiali. Acest proces de maturare este posibil datoriita controlului hormonal. Si atunci la sexul feminin discutam despre 3 cicluri:
 un ciclu hipofizar
 un ciclu ovarian
 un ciclu uterin(endometrial sau menstrual propriu-zis)
Conventional se admite ca toate ciclurile incep in prima zi a menstruatiei, si dureaza in medie 28 de zile.
Ciclul folicular:
In cursul acestui ciclu foliculul primordial trece prin urmatoare stadii: primar, secundar, si de Graaff(numit astfel dupa cel care l-a descris pentru prima data)
- Foliculul Primar
In care in timpul acestui stadiu celulele foliculare se modifica devenind ovoidale si proliferante, pentru a forma epiteliul stratificat al celulelor glanulare. Aceste celule glanulare se dispun pe o membrana numita teaca foliculara sau teca foliculi (sau membrana lui Slavianski). Concomitent ele devin secretante de glicoproteine care se dispun periovocitar si formeaza o zona penetranta dar incompleta intre cel foliculare si ovocite, zona numita zona pelucida.
Acest lucru explica de ce sperma penetreaza doar in aceasta zona.
Celulele tecii foliculare se vor diferentia in 2 straturi: unul intern cu celule secretorii si unul extern de tesut conjunctiv. Aceste straturi vor trimite prelungiri care penetreaza zona pelucida si ajung pana in citoplasma ovocitara.
 Foliculul Secundar
In interiorul foliculului primar intre celule granulare apar spatii lichidiene care vor conflua si vor forma o cavitate numita antrum care va impinge celulule glandulare periovocitare spre periferie , formand astfel un conglomerat celular ce poarta numele de cumulus oophorus.
 Foliculul Tertiar
Progresiv cavitatea se mareste, foliculul care prezinta o vezicula mare, centrala, antral cu ovocitul si celulele glanurale impinse mult spre periferie, purtand numele de folicul vezicular(sau Graaffian).
Ciclul ovogenetic
Dupa maturarea foliculului, inainte de ovulatie, ovocitul primar intra in prima diviziune meiotica => 2 cel fiice inegale (22n , deci 23 de cromozomi). Sunt inegale pt ca se for ovocitul sec si primul corp polar.
Dupa ter primei div meiotice, ovocitul sec intra in a doua div meiotica, fara a-si replica insa ADN-ul. In timpul acestui stadiu se produce ovulatia iar ovocitul II se blocheaza in metafaza celei de-a doua div meiotice. Aceasta a doua diviziune meiotica va continua doar daca ovocitul este fecundat, daca nu ovocitul degenereaza in urmatoarele 24 de ore.
Ciclul hormonal
- controleaza ciclurile ovogenite si foliculare si este realizat de act a trei glane: hipotalamusul, glanda pituitara, si ovarale(fct endocrina).
 consta in 2 faze: 1)faza foliculara
La inceputul fiecarui ciclu ovarian foliculii primoridali incep sa se dezv sub act FSH.
2)faza luteala
In care nivelurile de FSH si LH cresc semnificativ.
Coincident cu dezv folicului graaffian ovocitul I termina prima div meiotice, incepe prompt a doua div meiotica, dar se opreste in cursul metafazei( 3 h inainte de ovulatie). Celulele cumulus din jurul ovocitelor isi pierd conexiunile intercelulare, iar unele celule se detaseaza in cav antrala. Celulele cumulus care insotesc ovocitele intervin in – transp ovocitelor, - fertilizare – dezv precoce a zigotului.
Factorii care produc eliberarea ovocitelor sunt numerosi: tensiunea din cel musculare, fibroblastele, presiunea intrafoliculara, degenerarea supr ovariene.
In dreptul zonei pelucida, celulele din cumulus se vor aglomera formand o structura numita corona radiata.
Sub influenta LH-ului celulele glanulare rupte vor forma impreuna cu celulele tecii interne un pigment galben care se va transforma in celulele luteale ale corpusului luteum. Aceste cel sunt secretante de progesteron care va pregati endometrul pentru o eventuala implantare. Daca implantarea nu se produce nivelurile de progesteron si estrogen scad brusc si apare sangerarea menstruala. Daca fertilizarea s-a produs:(lucrurile se complica mai mult) -dupa 9 zile corpus luteum diminua , si se transf in corpus albicans, ce va secreta progesteron pana in L4 de sarcina, cand functiile sale vor fi preluate de placenta.
Diferentele intre spermatogeneza si ovogeneza:
 (S)spermatogoniile se divid meiotic incepand cu pubertatea si pana la sf vietii, nivelul de celula susa fiind mentinut constant
 (O)meioza incepe precoce in stadiul de embrion si este discontinua. Ea reincepe in mom.
aparitie pubertatii dupa un stadiu lung de latenta. Deci stocul de cel susa nu este mentinut constant.
 (S) se desfasoara in intregime doar la niv testiculului
 (O) nu se desf numai in ovar, ci si in uter.
 (S) este continua, pe toata durata vietii